Au trecut aproape trei decenii de la genocidul din Bosnia, dar pentru Hazira, timpul pare suspendat. Încă trăiește într-un lagăr de refugiați, purtând amintirile războiului în fiecare zi. Filmul îi urmărește povestea, arătând cum poți supraviețui unei traume adânci prin umor, rezistență și adaptare. Viața ei zilnică devine o mărturie despre consecințele de lungă durată ale violenței și despre felul în care istoria se imprimă în viețile celor care supraviețuiesc. Prin portretul Hazirei, filmul vorbește despre răni care nu dispar, dar și despre puterea de a merge mai departe.