Refugiați care se agață cu disperare de uși încercând să prindă un loc în vagoanele deja pline ale unui tren, soldați, arme, orașe distruse, copii care se joacă de-a războiul în curtea casei, oameni care privesc în gol, coc pâine sau își îngroapă morții sunt imagini deja obișnuite și fac parte din cronologia unei noi realități care s-a instaurat în Ucraina. Olha Zhurba mizează pe o observație asumată și ne prezintă, fără artificii, drama colectivă a ucrainenilor și efectele războiului.