O regizoare revine în comunitatea africană studiată de mama ei antropologă în anii ’70 și transformă arhivele familiei într-un dialog critic între cercetătorii din trecut și comunitate. Cei observați devin privitori, redându-și propria poveste și analizând modul în care au fost definiți. Construit ca un eseu documentar poetic și autoreflexiv, filmul combină arhive etnografice, performance-uri filmate de africani contemporani și fragmente de corespondență, într-un montaj care dă voce celor care au fost cândva doar intervievați pentru scopul cercetării științifice.