Regizoarea prezintă un portret miniatural al mamei sale, realizat prin intermediul unui interviu telefonic care funcționează ca o mărturie. Prezentă doar prin voce, mama povestește în ce constă munca sa ca femeie de serviciu într-o școală dintr-un sat din Moldova și ce își dorește să facă după pensionare. Descoperim un om cald și onest care emoționează, dezvăluind în același timp stereotipurile și prejudecățile legate de meseria sa, un personaj de regulă ignorat în societate, dar care devine astfel o voce care are ceva de spus.