Ana Lungu ne oferă prin „Triton” unul din cele mai importante filme de montaj românești, bazat pe home movies-uri filmate în România între 1942 și 1989. Documentarul spune trei povești tratate stilistic diferit legate între ele de o voce narativă feminină – un tată filmează copilăria fiicei lui în România anilor ’80; un profesor de muzică documentează vieţile membrilor familiei şi prietenilor în anii ’60-’70; un aristocrat surprinde imagini din vara lui 1942, când ţara noastră era aliata Germaniei naziste. Demersul regizoarei prin juxtapunerea și comentarea a acestor filme de familie relevă o frescă bogată, variantă personificată a istoriei recente a țării.