Regizoarea aduce un tribut bunicilor ei care locuiesc de mulți ani în același apartament socialist de la etajul 12, cu o priveliște uluitoare spre Dunăre și spre Austria, o lume liberă în momentul în care aceștia erau tineri și tancurile sovietice ocupau Cehoslovacia. Filmările din prezent ne arăta peisajul mereu în schimbare care se vede de la fereastră și detalii din interior, provocând un dialog intim și amintiri disparate care nu au o logică anume, poate doar una interioară. De aici ia naștere un film de autor care reușește să descopere o conexiune între generații, între Est și Vest și să transmită o stare contemplativă.