Trăim într-un context de război hibrid informațional tot mai intens. Iar de trei ani, asistăm la războiul sângeros dintr-o țară vecină, Ucraina. Pentru prima dată după multe decenii de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, apar semne clare că printr-un conflict armat ar putea fi afectată chiar și Europa. Vizionând filmele din secțiunea tematică „Pe ambele părți ale frontului sângeros”, avem ocazia rară de a înțelege destine modelate de două războaie. „Cei vii” surprinde conflictul armat din Afganistan prin ochii soldaților români aflați în misiune, iar „Kabul între rugăciuni” ne arată perspectiva copiilor crescuți în idealurile talibane, pentru care scopul suprem devine transformarea în atacatori sinucigași în numele lui Allah. În același timp, patru filme explorează războiul ruso-ucrainean: din perspectiva unei mame-soldat voluntare în „Dragul meu Théo”, dar și prin radiografia societății ruse, marcată de contextul războiului, în „Fericire pentru toți”, „Cioburi” și „Dl. Nimeni împotriva lui Putin”. Documentarele și dezbaterea creează un spațiu rar de luciditate și empatie — un loc privilegiat unde putem asculta ambele părți ale baricadei și înțelege prețul războiului atât din perspectiva soldaților, cât și a oamenilor simpli care trăiesc cotidianul în țările afectate. Mai presus de toate, ele ne arată adevăratul cost al războiului: vieți frânte, răni nevindecate și umanitate pierdută. Întrebările ridicate pentru dezbatere: Care sunt concluziile relevante pentru noi, desprinse din aceste războaie, cum luptă azi soldații și cum trăiesc oamenii în țările afectate de război? În contextul în care în multe țări europene (Franța, Finlanda, Suedia, Germania) autoritățile au emis ghiduri publice pentru populație privind pregătirea în caz de atac armat, ce putem face noi, în lipsa unei astfel de informări la nivel național?