În 1986, tatăl regizoarei, un patinator ucrainean, cumpără o cameră video cu care își filmează turneele în Occident, dar și home movies. Conceptual, documentarul se bazează pe un dialog între imaginile filmate de părinți și analiza auto-etnografică a fiicei. În timp ce privirea aparatului cu care aceștia filmează reflectă dorința lor de a emigra și fascinația pentru prosperitatea economică din afara blocului estic, Stoianova își propune să înțeleagă cum se suprapune și cum se contrazice această privire cu amintirile ei din copilărie și cu felul în care au fost reprezentate în epocă evenimente socio-politice marcante precum accidentul de la Cernobîl, lovitura de stat împotriva lui Gorbaciov din 1991 sau câștigarea independenței Ucrainei.