Născută în timpul revoluției islamice, Sharifi se opune controlului socio-politic și cultural impus de aparatul de stat și simte că trebuie să ducă o viață dublă pentru a putea supraviețui. My Stolen Planet propune o lectură a cotidianului și a memoriei private ca formă de disidență politică. Cronica unor activități aparent obișnuite din viața regizoarei, multe dintre ele interzise – refuzul de a purta hijab, întâlnirile cu prietenii, petrecerile dansante, jocurile de cărți, schimbul de scrisori intime cu o intelectuală emigrantă, discuțiile cu mama -,  se întrepătrunde cu fragilitate și forță cu documentarea protestelor publice ale femeilor iraniene împotriva violenței la care sunt supuse din 1979 până în prezent.